O calificare mută


Am urmarit meciul singur, intr-o mutenie totala, intrerupta din cand in cand de cate-un sms de la un bun prieten din Tulcea. Sigur, omul era multumit de ce vedea de la echipa lui, chiar daca isi daduse doua autogoluri absolut stupide in frumusetea lor. O echipa de liga a 2a  domina acasa, in templul lui, mitul Rapid. Am fi putut pierde acest meci si o data cu el calificarea in sferturi. Oricum e dulce-amara, din moment ce nici aseara nu am vazut mai multa determinare din partea domnilor jucatori de fotbal.

Herea a ratat un penalty, asta a fost stirea serii. Au fost proteste, unele din ele prea violente. Ma gandesc totusi ca mama lui Zotta e o femeie in varsta, respectabila, care, la fel ca si fiul ei, nu are absolut nicio legatura cu fotbalul. Sau poate nici nu mai e printre noi, cine stie?! E prea mult sa ne rezumam doar la vinovati, fara sa facem victime colaterale? 

Nu stiu daca mesajele galeriei vor avea efect asupra conducerii, cert e ca sunt un bun alibi pentru jucatorii care tanjesc dupa canapeaua moale a unui psiholog.

Din acest meci mi-a placut doar curajul echipei mici, aceea care stia ca nu are nimic de pierdut pe Giulesti. Si nici n-a pierdut, dimpotriva!Rapidul si-a pierdut, pentru moment, o parte din spirit si o parte din suflet. Dar eu sunt convins ca le vom regasi impreuna.

15 gânduri despre „O calificare mută

  1. Rapid, recursul libertatii noastre

    Îmi place sa cred ca tin cu dreptatea si nu sunt subiectiv. Am tinut cu U. Craiova si Rapid Bucuresti, în vremurile când le ranea nedreptatea si, în mod obiectiv, aveau nevoie de cuvântul unor scriitori si al unor ziaristi care sa le apere de abuzurile fortei oarbe, de amenintarea cu dosarul de cadre, cu pulanul, cu catusele, cu senilele si cu gratiile. Pentru ca, în aceste zile, are loc sarbatoarea Rapidului, la 85 de ani de la întemeierea clubului, scriu cuvintele pe care le cred necesare unei evocari si unei noi perspective. Rapid a aparut pe lume ca iubire a oamenilor simpli, harnici si cinstiti, din acest cartier, din acest Bucuresti, din aceasta tara. Asa a ramas de-a lungul întregii istorii, chiar daca, în ultimele perioade, s-au implicat în destinul Rapidului, niste oameni de afaceri puternici si dornici sa înteleaga si sa potenteze sensul adânc al clubului de fotbal din Giulesti. Rapid nu poate deveni altceva decât a fost si este, asa cum marea nu se schimba dupa culoarea ochilor nevestei comandantului de vapor care o administreaza. Devine importanta compatibilitatea dintre mare si vasele de deasupra ei. Asa cum aparam, cu toate riscurile, Rapidul-de autoritatiile perioadei trecute, îmi permit sa dau patronilor Rapidului sfatul de a lucra mereu în sensul marilor optiuni ale publicului rapidist. În acest fel, de exemplu, cred ca trebuie gasita calea ca superfotbalistul Dani Coman sa ramâna la Rapid. Sa nu cautam metale obisnuite pe la altii, când noi avem aici, acasa, aur! Implicarea mea în destinul Rapidului nu e o simpla lucrare a pixului sau a masinii de scris ci una profunda, radicala si riscanta. Revista Flacara, pe care am condus-o 12 ani, a luptat pentru drepturile echipelor civile, consacrând Rapidului atentia multora dintre redactorii sai. În 1979-1980, împreuna cu mai tânarul meu coleg si prieten, Victor Socaciu, am scris ceea ce avea sa devina în timp Imnul Rapidului: „Suntem peste tot acasa,/ Portile ni se deschid,/Nu-i echipa mai frumoasa/Si iubita ca Rapid”. Putini dintre participantii la meciul din 1980, al Rapidului cu Progresul, la care Victor a venit cu chitara si, îmboldit de mine, a mers între spectatori si a cântat prima oara „Imnul nostru de echipa,/Glasul rotilor de tren”, banuiau ca, dupa un sfert de secol, acesta avea sa fie imnul oficial al citadelei demnitatii din Giulesti, în confruntarile cu tara si cu Europa: „Rapid-Rapid/, Lupta daca ne iubesti;/ Rapid-Rapid,/Haide, hai, Rapid Giulesti”. Cam tot atunci, din câte tin minte, persecutata cum era, în genere, dar parca si mai acut si mai nemilos, de autoritatiile sportive, dar si de cele partid si de stat, în 1979-1980, echipa Rapid ajunsese în divizia B, si nu reusea sa se redreseze, furata permanent de arbitri si lipsita de jucatori, datorita faptului ca se înfruptau din valorile tinere cluburile fortei. Dupa un meci cu Chimica Târnaveni, desfasurat pe acest teren si pe care Rapid nu a reusit sa-l câstige, întregul stadion s-a revarsat mânios în strada, pe largul bulevard, pe care îsi are adresa, vociferând, amenintând si cerând dreptate. Circulatia s-a întrerupt. Ma aflam la vestiare, împreuna cu primul secretar al Capitalei si cu un adjunct al ministrului de externe. Nimeni nu era acceptat de rapidistii din strada, sa negocieze. I s-a sugerat primului secretar sa cheme militia calare si sa intervina fara menajamente. Am ridicat atunci cuvântul. Am subliniat ca ar fi o nebunie ca militia calare sa intervina în forta împotriva rapidistilor care nu fac nici un rau, ci îsi iubesc echipa. Presedintele de atunci al clubului, Mihailescu, a sprijinit alternativa propusa de mine. Pana si Pacoste m-au înteles. Si m-am dus eu sa stau de vorba cu oamenii. În scurta vreme, dupa iesirea mea în strada, ei s-au asezat pe jos, dupa cum le cerusem. Si au tacut. Le-am promis ca doleantele lor vor fi luate în seama. Sigur, am subliniat ca nu e, de vina remarcabilul antrenor Ion Motroc pentru situatia echipei si ca totusi el îsi va da demisia din demnitate. Vechiul rapidist Motroc a facut pe loc gestul, întinzându-mi-se hârtia cu semnatura lui, printre gratiile portii. Le-am promis rapidistilor ca pâna joi voi încerca sa conving pe oamenii de autoritate sa transferam de urgenta câtiva jucatori valorosi la Rapid. Unii dintre participantii la revolta au fost sceptici îndoindu-se ca o sa reusesc asta în plin campionat. Le-am raspuns: „Cum s-a putut sa ni se ia tot, asa se va putea sa ni se dea înapoi câte ceva”. Îi rog pe martorii acelei întâmplari sa confirme sau sa infirme cele pe care le aduc în discutie eu, aici. Am facut un tur al autoritatiilor, în zilele care ramasesera pâna joi. I-am convins pe Nicu Ceausescu, Nicolae Mihalache, Vasile Carolica si Mircea Angelescu (Mircea Anglescu implicându-se efectiv în rezolvarea crizei) sa actionam urgent pentru dreptate în Giulesti. Joi, la orele 2, cred, aveam întâlnire cu marele public rapidist, în potcoava stadionului. Am fost acolo, cum stabilisem. Si le-am spus prietenilor rapidisti ceva ce nu puteau crede: cinci jucatori noi vor lua, chiar în aceasta dupa amiaza, calea Rapidului. Ei vor si participa la antrenamentul condus de N. Lupescu, antrenament care care urmeaza: Sumulanschi, Ion Ion, Grosu, Mateescu si Stefan Popa. Asa s-au si petrecut faptele. Eu am asadar vechi actiuni la Rapid. Publicul o stie. Poate ca patronii o stiu mai putin. Nu vreau sa mi se recunoasca, în aceasta privinta, meritele istorice la modul material si sa mi se dea actiuni la Rapid, dar mi-ar face placere si mi s-ar lumina sufletul daca s-ar sti, pur si simplu, aceste realitati, la crearea carora eu n-am avut de câstigat altceva decât iubirea publicului din Giulesti. Ceva de fapt, de nemasurat. Nu stiu daca amintirea acelei iubiri mai exista. Eu o pastrez. Caci nu oricine se poate mândri cu aceste versuri ale tribunei, strigate în gura mare, în ani dificili si legendari: „Ceausescu- PCR/ Au bagat Rapidu-n B, Paunescu- Flacara/Vor baga Rapidu-n A”. Astazi, Rapid se afla într-o alta etapa istorica, desi nedreptatile, unele dintre ele oficiale, nu au încetat. Nemerniciei de tip securist sau de tip senila i-a luat locul ticalosia de tip bricheta, medaliata absurd si sfidator. Bine ca n-a actionat înca smecheria de tip lumânare! Asa ca nu e simplu si usor nici astazi sa tii cu dreptatea numita Rapid. Eu însumi am stat mai la distanta de Giulesti, în acesti ani. N-am vândut, însa, vechea iubire pentru Rapid pe nimic, desi în esenta astazi cluburi de forta oarba nu mai exista în România. Liderii gruparii din Giulesti si-au amintit de Adrian Paunescu la aceasta aniversare. Si l-au invitat sa vorbeasca. Multumesc. Ei au facut gestul în asa fel încât, la 85 de ani ai Rapidului, poetul si ziaristul, care sunt, se afla la a 65 aniversare a sa. Ce ar putea spune un batrân poet clubului tânar Rapid? Cândva, îndragostiti de libertate,/Ne regaseam, fierbinte si lucid/În gândul subversiv ca se mai poate/Si-n dragostea de foc pentru Rapid./Opus perversiunii militare/Si-ntregii atmosfere dusmanesti/Întâiul spatiu, liber de teroare,/Era aici, în iarba din Giulesti./Iubeam Rapidul ca pe-o-mpotrivire,/La abuzivii fara de obraz/ Ce nu lasau civilii sa respire/Si umbra lor mai pâlpâie si azi./Sub steaguri rosii galbene, albastre/Ne-aduna iarasi cele visinii/Rapid, taria libertatii noastre/Rapid, recursul demnitatii noastre/ Blestemul si nobletea de-a iubi/Traiasca slabiciunea de-a iubi/ Rapid, puterea Invierii noastre! [Acest discurs a fost rostit de Adrian Paunescu, în seara zilei de 19 iulie 2008, la sarbatoarea Rapidului, pe stadionul Giulesti.]
    Adrian Paunescu

  2. Rapidul va renaste precum pasarea Phoenix, sa nu aveti indoieli in privinta asta.
    Rapidul va redeveni o forta, va redeveni acea echipa pentru care zeci de mii de suflete vibreaza meci de meci, chiar daca pentru asta va trebui sa scape de niste nulitati care s-au aciuat precum capusele pe corpul Rapidului.
    Hai Rapid!

  3. ” Candva, indragostiti de libertate, ne regaseam, fierbinte si lucid
    In gandul subversiv ca se mai poate si-n dragostea de foc pentru RAPID.
    Opus perversiunii militare si-ntregii atmosfere dusmanesti
    Intaiul spatiu, liber de teroare, era aici, in iarba din Giulesti.
    Iubeam RAPIDUL ca pe-o-mpotrivire, la abuzivii fara de obraz
    Ce nu lasau civilii sa respire si umbra lor mai palpaie si azi.
    Sub steaguri albastre, galbene si rosii ne-aduna iarasi cele VISINII,
    RAPID! Taria libertatii noastre! RAPID! Recursul demnitatii noastre,
    Blestemul si nobletea de-a iubi!
    Traiasca slabiciunea de-a iubi RAPID, puterea INVIERII NOASTRE!”

    Am gasit undeva aceste versuri de iubire pt. echipa din sufletul nostru si am dorit sa le impartasesc si celorlalti frati RAPIDISTI. Marturisesc ca mie mi-au facut foarte bine pe moment, in situatia actuala. Cum scriam zilele trecute unui prieten din Targu-Mures, tot RAPIDIST, nu avem decat sa speram, fiindca SPERANTA este sora noastra a RAPIDISTILOR de cand s-a nascut echipa asta, celesta!
    Fruntea sus fratilor, ca vor veni din nou perioade frumoase pt. noi, mai ales ca vom scapa de copos. Si se pare ca de data aceasta, acest LAS chiar pleaca.
    Forzza RAPID!

    • Adrian Paunescu, si el un nebun frumos, al Craiovei si al Rapidului. De aici ne-am putea trage din nou seva, din versuri si cantece vechi, care faceau Giulestiul sa se cutremure. Din pacate, alte resorturi de conduc sau nu spre stadion zilele acestea.

    • Cu siguranta ca vor veni si zile bune pentru noi !Asta doar in conditiile in care Copos va ceda RAPIDUL ! O va face , dar nu-si va parasi jucaria usor.Ceva imi spune ca nu si-a dorit raul RAPIDULUI dar a perseverat in a subfinanta ;in momentul in care incerci sa fentezi viata si aceasta te va fenta cu varf si indesat;Copos nu merita hulit;a facut si lucruri bune la RAPID !Dar , in mometul in care nu mai poti , lasa-i frate pe altii;si , multumita lui Dumnezeu , se pare ca sunt oameni care chiar vor sa bage bani la echipa;asta ar fi super ;va rasari si soarele pe strada noastra.
      Sa auzim numai de bine !
      HAI RAPID !

  4. Cancerul Nostru E copos NU zotta Sau taban – Sunt Sigur Ca Totul Pleacă De La copos.. Dacă Nu Vrea Să Mai Facă Treabă OK Sa Plece (Să Vandă Mai Repede) Şi Să Vină ORICINE ; Problema La Noi E Acest cofetar – La Meciul Cu Astra Va Trebui Să Îl Înjurăm Iarăşi Astfel Încât Să Nu Mai Calce În Giuleşti Să Punem Şi Noi Presiune Pe el Şi Să Plece Cât Mai Repede – Nu Ne-au Învins comuniştii Până În 1989 Şi Vrea Să Ne Îngroape george copos – Dacă Vreţi Binele Rapidului E O Chestiune De ACUM Sau NICIODATĂ …!

  5. Din pacate si jucatori care aveau ceva de spus, imi par catastrofali acum. Roman n-a mai dat o pasa buna de la inceputul turului, Herea pare un jucator de umplutura..Pancu..ce sa mai zic, e pa-pa! Sincer, as vrea sa-l vad pe Renan un meci intreg..pare un jucator cu zvac! Rada, well, toti il apreciem, dar parca e Sabau 2. De ce Pavlovic si nu Grigore? de ce Pancu si nu Ionita? de ce nu Coman de la inceput? Chiar atat de slabi sunt tinerii astia incat sa nu-i folosesti deloc, sau doar pe sponci, in meciuri cu Chiajna si Delta Tulcea? Atunci, hai sa le dam drumul sa plece si sa nu ne mai incurce, sa credem cumva ca avem un val 2, suflu nou, sau mai stiu eu cum vrem sa-l numim. Ne afundam in mediocritate pe sezon/ saptamana ce trece.
    Pacat…

  6. trecand peste jocul si criza in care ne aflam,eu am o mare nelamurire:
    De ce nu joaca Renan Silva titular ?-el este singurul mijlocas al nostru care e capabil sa depaseasca prin dibling in viteza un adversar,eu cred ca noi suntem masochisti,vom plage mai tarziu dupa el.

Comenteaza si tu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s